Ultimul furnal din Reșița
|
Istoria furnalelor și a uzinelor Reșița
1768
Maiștrii mineri Christoph Traugott Delius și Franz Xavier Woginger propun construirea unei noi topitorii de fier. Uzina urmează să se construiască mai sus de Bocșa, tot pe Bârzava, în apropierea satului românesc Reșița. În octombrie, Maria Theresia iși dă acordul pentru construirea uzinei de fier Reșița. 1771 La 3 iulie, la Reșița Germană (sau Montană), topitori germani, transferați aici de la Bocșa, aprind cele două furnale „Franziskus” și „Josephus”. Fac parte din uzina de fier Reșița și o forjă de bare rotunde, o forjă de unelte, o forjă generală, un șopron în care se amestecau minereurile, două cuptoare de ars cărămizi, un șopron pentru depozitarea cărbunelui, și un șopron pentru adăpostit căruțele. Pe lângă furnale și uzina mai există o cârciumă, o brutărie, și câteva duzini de case de locuit. Construcția noii uzine de fier a costat 37 800 de guldeni. Majoritatea muncitorilor din uzina siderurgică reșițeană veniseră de la Bocșa și de la Docnecea. Toți erau germani. Muncitorii forestieri și cărbunarii, veniți din Valahia Mică și denumiți bufeni, livrează mangalul necesar noii uzine de fier. Bufenii lucrau din 1757 în apropierea satului românesc Reșița și produceau mangal pentru furnalele din Bocșa și Dognecea. 1776 Uzina de fier Reșița, administrată până în acest an de către Bocșa, primește o administrație proprie. Primul șef al uzinei este Bernhard Abt. 1781-1785 Uzinelor de fier Reșița li se repartizează întinsele păduri de pe muntele Semenic. 1785 Începe plutăritul lemnelor pe Bârzava. La depozitele de lemne de la Reșița, Câlnic și Bocșa, cărbunari români produc mangal pentru cuptoarele din Reșița, Bocșa și Dognecea. |
 Ultimul furnal (artă: Debona Ingrid) Furnalele reșițene de-a lungul timpului
|
1788
În 1788 turcii invadează Banatul. Turcii sunt opriți în fața porților Reșiței și alungați. În apărarea uzinelor siderurgice Reșițene, grănicerii români se luptă într-un mod remarcabil.
1793
Uzina de fier Reșița, care, de la început, pe lângă mărfuri de folosință civilă a produs și arme și muniții, vinde către Regatul Neapole 20 000 de proiectile de tun, realizând prin aceasta prima mare afacere de export.
1813/1815
Uzina de fier Reșița livrează aliaților mari cantități de material de război, în timpul războaielor de eliberare.
1816
Reșița are trei furnale, patru forje și cuptoare de afinare, o turnătorie de sobe de fontă, o forjă de cuie, una de lopeți și una de scule. Producția de fier brut a furnalelor este atât de mare, încât mari cantități de fontă se livrează către forjele de la Bocșa, Ciclova și Rusca Montană.
1830
Din cauza scăderii considerabile a productivității la uzinele siderurgice din Reșița, Camera Aulică analizează posibilitatea vânzării acestora. Față în față cu revoluția industrială, care se impune în forță în Europa centrală și de vest (forța aburului, schimbări fundamentale în tehnologia de elaborare a oțelurilor și în prelucrarea oțelului), topitoria de fier de la Reșița nu mai face față concurenței.
1846
La laminorul din Reșița se pun în funcțiune primele trei linii de laminare. La cuptoarele cu reverberație ale uzinei reșițene se folosește deja cu succes cărbune cocsificat din Doman și Secu.
1848/1849
Colonia uzinală este jefuită și apoi incendiată. Ard mai bine de 140 de case de locuit, casa parohială romano-catolică, cu toate matricolele aflate aici, două depozite de materiale și toată arhiva uzinală. Un prim bilanț arată ca au fost 80 de morți.
1851
Laminorul reșițean livrează șinele pentru construcția căii ferate Oravița – Baziaș.
1852
Erariul dispune construcția unei noi turnătorii de tunuri la Reșița.
1855
Camera Aulică de la Viena vinde proprietățile ei montanistice din Banat către „Societatea cezaro-crăiască privilegiată austriacă (din 1882: austro-ungară) a căilor ferate de stat” („StEG”). Societatea preia de la erariu toate posesiunile sale bănățene.
Reșița are trei furnale, o turnătorie cu două cubilouri, o turnătorie cu un cuptor cu reverberație, o nouă linie de laminare și pudlaj, două forje de material mărunt, o fabrică de mașini, o forjă de cazane și o strungărie. Fabrica de mașini produce în special mașini cu aburi, cazane cu aburi, instalații pentru mori și gatere, poduri de fier, structuri metalice pentru șarpante.
StEG investește sume enorme în inteprinderea sa bănățeană. Cu conducerea este insărcinat francezul Dubocq.
1859
Transferându-se fabrica de tunuri de la Reșița la Viena, pe Valea Bârzavei încetează producția de armament.
1861
Muncitorii metalurgiști și minerii reșițeni înființează o organizație de autoajutorare, „Asociația de sprijin a muncitorilor”, prima asociație a muncitorilor din zona montanistică bănățeană. Primul președinte al asociației este Johann Lang.
1862
Produse din Reșița sunt expuse pentru prima dată la o expoziție mondială, la Londra.
1864
La Reșița este terminată construcția galeriei Franz Josef, o „galerie ereditară”. Prin această galerie, minele de la Doman sunt legate direct de uzina de fier reșițeană.
1867
Uzina siderurgică Reşiţa participă la expozitia mondială de la Paris.
1868
La şase ani după introducerea procedurii Bessemer la firma Krupp, încep şi la Reşiţa să funcţioneze primele convertizoare de tip Bessemer.
1870
La Reşiţa intră în funcţiune secţiile de bandaje (Tyres), forjă şi laminoare. Forja de 17 tone ("ciocanul mare") devine simbolul acustic al localităţii.
1870-1916
În această perioadă uzinele reşiţene construiesc o serie de poduri de cale ferată şi alte poduri de oţel în Austria, Ungaria, Serbia, Bosnia, România, ca de exemplu podurile de peste Dunăre la Novi sad, şi Ujpest, ca şi podul de peste Tisa la Szegedin, construit după planurile inginerului francez Gustave Eiffel la şapte ani înainte de ridicarea turnului Eiffel. În domeniul construirii căilor ferate, uzinele reşiţene sunt primele în Austro-Ungaria şi Europa de sud-est. Secondate de laminorul din Anina, uzinele reşiţene livrează şine şi alt material mărunt pentru căile ferate.
1872
Reşiţa construieşte primele locomotive maghiare. Ele se numesc Reşiţa, Bocşa şi Hungaria.
Uzinele StEG din Reşiţa finalizează în România construcţia căii ferate Bucureşti-Galaţi-Bacău.
1873
Calea ferată Reşiţa-Ocna de Fier, foarte importantă pentru transportul minereurilor, este inaugurată.
Printr-o cale ferată montană se asigură transportul antracitului de la Secu la topitoria din Reşiţa.
La expoziţia mondială de la Viena se expune prima locomotivă construită la Reşiţa.
1874
Uzinele StEG din Reşiţa termină construcţia căii ferate româneşti Bucureşti - Piteşti - Turnu.Severin.
Reşiţa este legată de reţeaua de căi ferate a comitatului Timiş.
1876
La topitoria din Reşiţa se pune în funcţiune primul cuptor Siemens-Martin. La laminorul reşiţean se inaugurează o nouă linie de laminat şine.
1878
Şi de această dată, Reşiţa îşi prezintă produsele la expoziţia mondială de la Paris.
1879
La uzina siderurgică Reşiţa lucrează 1 523 de oameni, la fabrica de maşini, mai bine de 700.
1883
La uzina de fier din Reşiţa se pun în funcţiune primele maşini cu dinam.
1888/1890
Laminorul din Reşiţa este complet renovat. El va avea în final nouă linii de laminare.
1890
Uzinele reşiţene dispun de 107 maşini cu aburi. Uzina siderurgică reşiţeană produce 45000 t fontă, 70000 t oţel, 40000 t laminate şi 5000 t produse de turnătorie.
1893/1895
La Reşiţa se construiesc două furnale noi cu o capacitate mărită.
1905
Un consorţiu financiar germano-austriac crează "Societatea pe acţiunipentru carbonizarea lemnului" şi construieşte la Reşiţa o "Distilerie de lemn".
Intră în funcţiune la Reşiţa "Centrala pe gaz", o uzină electrică ce folosea drept combustibil gazul de furnal.
În mina de la Doman-Reşiţa mor într-un accident 20 mineri.
1910
La Reşiţa se produce din nou armament. Pentru a face faţă comenzilor crescânde de armament, StEG începe un program de extindere a instalaţiilor sale industriale. Siderurgia Reşiţeană primeşte un nou furnal, cel de-al patrulea. Cuptorul cu creuzet este înlocuit printr-un mare cuptor electric. Se extinde forja de material mărunt.
1913
Reşiţa produce în acest an 114000 t fontă, 122 000 tone oţel, 116 000 tone laminate.
1914
Izbucneşte Războiul Mondial şi transformă uzinele StEG într-un făuritor de arme al Puterilor Central-Europene.
1917
În plin război, sindicatul reşiţean cumpără casa familiei Tiger. Casa Tiger este prima Casă muncitorească proprietate a sindicatelor din munţii Banatului. Au loc primele tratative dintre reprezentanţii muncitorimii şi ai intreprinderilor.
După moartea lui Carol I urcă pe tron nepotul său Ferdinand.
1918
Sindicatul reşiţean cumpără casa Bahr, cu restaurant, sală de teatru şi reuniuni, având şi o scenă.
Pe 12 februarie, muncitorii reşiţeni părăsesc intreprinderile şi se revarsă pe străzi. Prinzonieri de război ruşi şi italieni li se alătură. Pe străzi răsună strigătul după pace şi pâine.
1919
Producţia de fontă a uzinei reşiţene a scăzut la 12000 de tone pe an. Producţia de oţel s-a redus la 32000 tone. Pentru căile ferate de stat româneşti, C.F.R., uzinele reşiţene repară în doi ani - 1919 - 1920 - aproape 300 de locomotive.
1920
StEG se transformă într-o societate română pe acţiuni. Poartă acum numele de firmă "Uzinele de fier şi domeniile din Reşiţa" (U.D.R.).
Constructorii de poduri din Reşiţa refac podul de la Feteşti, peste braţul stâng al Dunării - podul Borcea distrus în timpul războiului. În următorii 13 ani ei construiesc alte 61 de poduri şi rutieră peste râurile româneşti.
1922
Dintr-un atelier de reparaţii, care se restructurase în 1918 pe fabricaţia de motoare electrice, se naşte acum Fabrica de motoare din Reşiţa, prima fabrică de acest fel din România.
1923
La Reşiţa îşi începe producţia prima Fabrică de locomotive din România. U.D.R. primeşte primele comenzi de armament de stat. Direcţiunea generală U.D.R. se mută la Bucureşti.
1924
Constructorii de mașini din Reșița livrează către industria extractivă de țiței primele instalații de foraj adânc produse în țară.
1925
La Reșița, uzinele U.D.R. au în acest an 7 000 de angajați și peste 300 de funcționari.
1926
Fabrica de locomotive din Reșița începe producția unor locomotive moderne, după licență germană și după concepții prprii. În anii 1926-1944 U.D.R. livrează peste 500 de locomotive de diferite tipuri cu ecartament normal.
Perechea regală română, regele Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen şi regina Maria, vizitează amenajări industriale de la Reşiţa şi de la Steierdorf-Anina.
1928
Max Auschnitt, proprietarul uzinelor Titan-Călan-Nădrag, îl înlocuieşte la Bucureşti pe C.D.Buşilă în funcţia de Administrator general al U.D.R.
1930
La Reşiţa, U.D.R. construieşte primul pod arcuit integral sudat din România, podul Stavila.
1932
U.D.R. construieşte structura metalică pentru prima clădire turn din România, palatul telefoanelor din Bucureşti.
1933
Declinul economiei româneşti se apropie de sfârşit. La Reşiţa însă, numărul şomerilor şi a a celor cu norme diminuate scade doar nesemnificativ. Oricum, U.D.R. consemnează în acest an un câştig net de 43 milioane de lei, cu 14 milioane mai mult decât în anul premergător.
1934
Uzinele reşiţene beneficiază masiv de comenzi de armament şi încep să se specializeze în producţia de tunuri antitanc şi antiaeriene, aruncătoare de grenade, mine marine şi alte armamente moderne. Un contract de parteneriat cu uzinele Vickers-Armstrong furnizează U.D.R. know-how-ul necesar.
O lege elaborată de liberali, "pentru protecţia muncii naţionale", prevede ca muncitorii şi angajaţii unor înterinderi româneşti trebuie să fie în proporţie de 80 la sută români - adică cetăţeni români. Prin formulările sale neclare, legea favorizează abuzuri de cele mai diferite feluri.
1938/1940
U.D.R. livrează pentru construcţia blocului administrativ al direcţiei generale C.F.R. din Bucureşti un schelet metalic complet sudat. Este prima construcţie de acest gen din România.
1938
În mod ilegal, regele Carol al II-lea îşi însuşeşte acţiunile din Reşiţa ale lui Max Auschnitt. Deţine acum o treime din acţiunile U.D.R. Protejatul său, Malaxa, este acum vioara întâi în Consiliul de Administraţie U.D.R.
Este terminată construcţia căii ferate Reşiţa-Caransebeş.
U.D.R. realizează în acest an un câştig net de 172 milioane de lei.
1940
În Consiliul de administraţie al uzinelor reşiţene se află pentru prima dată reprezentanţi ai capitalului german, Albert Goring, fratele mareşalului Reich-ului, şi Guido Schmidt. Un german din Reich, ing. Heczko, devine la Reşiţa director al U.D.R.
1941
Uzinele U.D.R. ajung sub controlul armatei. Cu disciplina militară se introduce în înteprinderile U.D.R. şi carcera.
În cele mai multe din uzinele reşiţene se munceşte câte 10 ore. Muncitorii constrâng conducerea U.D.R. să recunoască cele două ore în plus ca ore suplimentare.
U.D.R. consemnează în anul acesta un câştig net de 202 milioane lei.
1942
Câştigul net al U.D.R. în acest an va fi de 268 milioane lei.
1943
U.D.R. construieşte între Văliug şi Semenic (Vârful Gozna) un teleferic. Este primul teleferic pus în funcţiune în România.
În 1788 turcii invadează Banatul. Turcii sunt opriți în fața porților Reșiței și alungați. În apărarea uzinelor siderurgice Reșițene, grănicerii români se luptă într-un mod remarcabil.
1793
Uzina de fier Reșița, care, de la început, pe lângă mărfuri de folosință civilă a produs și arme și muniții, vinde către Regatul Neapole 20 000 de proiectile de tun, realizând prin aceasta prima mare afacere de export.
1813/1815
Uzina de fier Reșița livrează aliaților mari cantități de material de război, în timpul războaielor de eliberare.
1816
Reșița are trei furnale, patru forje și cuptoare de afinare, o turnătorie de sobe de fontă, o forjă de cuie, una de lopeți și una de scule. Producția de fier brut a furnalelor este atât de mare, încât mari cantități de fontă se livrează către forjele de la Bocșa, Ciclova și Rusca Montană.
1830
Din cauza scăderii considerabile a productivității la uzinele siderurgice din Reșița, Camera Aulică analizează posibilitatea vânzării acestora. Față în față cu revoluția industrială, care se impune în forță în Europa centrală și de vest (forța aburului, schimbări fundamentale în tehnologia de elaborare a oțelurilor și în prelucrarea oțelului), topitoria de fier de la Reșița nu mai face față concurenței.
1846
La laminorul din Reșița se pun în funcțiune primele trei linii de laminare. La cuptoarele cu reverberație ale uzinei reșițene se folosește deja cu succes cărbune cocsificat din Doman și Secu.
1848/1849
Colonia uzinală este jefuită și apoi incendiată. Ard mai bine de 140 de case de locuit, casa parohială romano-catolică, cu toate matricolele aflate aici, două depozite de materiale și toată arhiva uzinală. Un prim bilanț arată ca au fost 80 de morți.
1851
Laminorul reșițean livrează șinele pentru construcția căii ferate Oravița – Baziaș.
1852
Erariul dispune construcția unei noi turnătorii de tunuri la Reșița.
1855
Camera Aulică de la Viena vinde proprietățile ei montanistice din Banat către „Societatea cezaro-crăiască privilegiată austriacă (din 1882: austro-ungară) a căilor ferate de stat” („StEG”). Societatea preia de la erariu toate posesiunile sale bănățene.
Reșița are trei furnale, o turnătorie cu două cubilouri, o turnătorie cu un cuptor cu reverberație, o nouă linie de laminare și pudlaj, două forje de material mărunt, o fabrică de mașini, o forjă de cazane și o strungărie. Fabrica de mașini produce în special mașini cu aburi, cazane cu aburi, instalații pentru mori și gatere, poduri de fier, structuri metalice pentru șarpante.
StEG investește sume enorme în inteprinderea sa bănățeană. Cu conducerea este insărcinat francezul Dubocq.
1859
Transferându-se fabrica de tunuri de la Reșița la Viena, pe Valea Bârzavei încetează producția de armament.
1861
Muncitorii metalurgiști și minerii reșițeni înființează o organizație de autoajutorare, „Asociația de sprijin a muncitorilor”, prima asociație a muncitorilor din zona montanistică bănățeană. Primul președinte al asociației este Johann Lang.
1862
Produse din Reșița sunt expuse pentru prima dată la o expoziție mondială, la Londra.
1864
La Reșița este terminată construcția galeriei Franz Josef, o „galerie ereditară”. Prin această galerie, minele de la Doman sunt legate direct de uzina de fier reșițeană.
1867
Uzina siderurgică Reşiţa participă la expozitia mondială de la Paris.
1868
La şase ani după introducerea procedurii Bessemer la firma Krupp, încep şi la Reşiţa să funcţioneze primele convertizoare de tip Bessemer.
1870
La Reşiţa intră în funcţiune secţiile de bandaje (Tyres), forjă şi laminoare. Forja de 17 tone ("ciocanul mare") devine simbolul acustic al localităţii.
1870-1916
În această perioadă uzinele reşiţene construiesc o serie de poduri de cale ferată şi alte poduri de oţel în Austria, Ungaria, Serbia, Bosnia, România, ca de exemplu podurile de peste Dunăre la Novi sad, şi Ujpest, ca şi podul de peste Tisa la Szegedin, construit după planurile inginerului francez Gustave Eiffel la şapte ani înainte de ridicarea turnului Eiffel. În domeniul construirii căilor ferate, uzinele reşiţene sunt primele în Austro-Ungaria şi Europa de sud-est. Secondate de laminorul din Anina, uzinele reşiţene livrează şine şi alt material mărunt pentru căile ferate.
1872
Reşiţa construieşte primele locomotive maghiare. Ele se numesc Reşiţa, Bocşa şi Hungaria.
Uzinele StEG din Reşiţa finalizează în România construcţia căii ferate Bucureşti-Galaţi-Bacău.
1873
Calea ferată Reşiţa-Ocna de Fier, foarte importantă pentru transportul minereurilor, este inaugurată.
Printr-o cale ferată montană se asigură transportul antracitului de la Secu la topitoria din Reşiţa.
La expoziţia mondială de la Viena se expune prima locomotivă construită la Reşiţa.
1874
Uzinele StEG din Reşiţa termină construcţia căii ferate româneşti Bucureşti - Piteşti - Turnu.Severin.
Reşiţa este legată de reţeaua de căi ferate a comitatului Timiş.
1876
La topitoria din Reşiţa se pune în funcţiune primul cuptor Siemens-Martin. La laminorul reşiţean se inaugurează o nouă linie de laminat şine.
1878
Şi de această dată, Reşiţa îşi prezintă produsele la expoziţia mondială de la Paris.
1879
La uzina siderurgică Reşiţa lucrează 1 523 de oameni, la fabrica de maşini, mai bine de 700.
1883
La uzina de fier din Reşiţa se pun în funcţiune primele maşini cu dinam.
1888/1890
Laminorul din Reşiţa este complet renovat. El va avea în final nouă linii de laminare.
1890
Uzinele reşiţene dispun de 107 maşini cu aburi. Uzina siderurgică reşiţeană produce 45000 t fontă, 70000 t oţel, 40000 t laminate şi 5000 t produse de turnătorie.
1893/1895
La Reşiţa se construiesc două furnale noi cu o capacitate mărită.
1905
Un consorţiu financiar germano-austriac crează "Societatea pe acţiunipentru carbonizarea lemnului" şi construieşte la Reşiţa o "Distilerie de lemn".
Intră în funcţiune la Reşiţa "Centrala pe gaz", o uzină electrică ce folosea drept combustibil gazul de furnal.
În mina de la Doman-Reşiţa mor într-un accident 20 mineri.
1910
La Reşiţa se produce din nou armament. Pentru a face faţă comenzilor crescânde de armament, StEG începe un program de extindere a instalaţiilor sale industriale. Siderurgia Reşiţeană primeşte un nou furnal, cel de-al patrulea. Cuptorul cu creuzet este înlocuit printr-un mare cuptor electric. Se extinde forja de material mărunt.
1913
Reşiţa produce în acest an 114000 t fontă, 122 000 tone oţel, 116 000 tone laminate.
1914
Izbucneşte Războiul Mondial şi transformă uzinele StEG într-un făuritor de arme al Puterilor Central-Europene.
1917
În plin război, sindicatul reşiţean cumpără casa familiei Tiger. Casa Tiger este prima Casă muncitorească proprietate a sindicatelor din munţii Banatului. Au loc primele tratative dintre reprezentanţii muncitorimii şi ai intreprinderilor.
După moartea lui Carol I urcă pe tron nepotul său Ferdinand.
1918
Sindicatul reşiţean cumpără casa Bahr, cu restaurant, sală de teatru şi reuniuni, având şi o scenă.
Pe 12 februarie, muncitorii reşiţeni părăsesc intreprinderile şi se revarsă pe străzi. Prinzonieri de război ruşi şi italieni li se alătură. Pe străzi răsună strigătul după pace şi pâine.
1919
Producţia de fontă a uzinei reşiţene a scăzut la 12000 de tone pe an. Producţia de oţel s-a redus la 32000 tone. Pentru căile ferate de stat româneşti, C.F.R., uzinele reşiţene repară în doi ani - 1919 - 1920 - aproape 300 de locomotive.
1920
StEG se transformă într-o societate română pe acţiuni. Poartă acum numele de firmă "Uzinele de fier şi domeniile din Reşiţa" (U.D.R.).
Constructorii de poduri din Reşiţa refac podul de la Feteşti, peste braţul stâng al Dunării - podul Borcea distrus în timpul războiului. În următorii 13 ani ei construiesc alte 61 de poduri şi rutieră peste râurile româneşti.
1922
Dintr-un atelier de reparaţii, care se restructurase în 1918 pe fabricaţia de motoare electrice, se naşte acum Fabrica de motoare din Reşiţa, prima fabrică de acest fel din România.
1923
La Reşiţa îşi începe producţia prima Fabrică de locomotive din România. U.D.R. primeşte primele comenzi de armament de stat. Direcţiunea generală U.D.R. se mută la Bucureşti.
1924
Constructorii de mașini din Reșița livrează către industria extractivă de țiței primele instalații de foraj adânc produse în țară.
1925
La Reșița, uzinele U.D.R. au în acest an 7 000 de angajați și peste 300 de funcționari.
1926
Fabrica de locomotive din Reșița începe producția unor locomotive moderne, după licență germană și după concepții prprii. În anii 1926-1944 U.D.R. livrează peste 500 de locomotive de diferite tipuri cu ecartament normal.
Perechea regală română, regele Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen şi regina Maria, vizitează amenajări industriale de la Reşiţa şi de la Steierdorf-Anina.
1928
Max Auschnitt, proprietarul uzinelor Titan-Călan-Nădrag, îl înlocuieşte la Bucureşti pe C.D.Buşilă în funcţia de Administrator general al U.D.R.
1930
La Reşiţa, U.D.R. construieşte primul pod arcuit integral sudat din România, podul Stavila.
1932
U.D.R. construieşte structura metalică pentru prima clădire turn din România, palatul telefoanelor din Bucureşti.
1933
Declinul economiei româneşti se apropie de sfârşit. La Reşiţa însă, numărul şomerilor şi a a celor cu norme diminuate scade doar nesemnificativ. Oricum, U.D.R. consemnează în acest an un câştig net de 43 milioane de lei, cu 14 milioane mai mult decât în anul premergător.
1934
Uzinele reşiţene beneficiază masiv de comenzi de armament şi încep să se specializeze în producţia de tunuri antitanc şi antiaeriene, aruncătoare de grenade, mine marine şi alte armamente moderne. Un contract de parteneriat cu uzinele Vickers-Armstrong furnizează U.D.R. know-how-ul necesar.
O lege elaborată de liberali, "pentru protecţia muncii naţionale", prevede ca muncitorii şi angajaţii unor înterinderi româneşti trebuie să fie în proporţie de 80 la sută români - adică cetăţeni români. Prin formulările sale neclare, legea favorizează abuzuri de cele mai diferite feluri.
1938/1940
U.D.R. livrează pentru construcţia blocului administrativ al direcţiei generale C.F.R. din Bucureşti un schelet metalic complet sudat. Este prima construcţie de acest gen din România.
1938
În mod ilegal, regele Carol al II-lea îşi însuşeşte acţiunile din Reşiţa ale lui Max Auschnitt. Deţine acum o treime din acţiunile U.D.R. Protejatul său, Malaxa, este acum vioara întâi în Consiliul de Administraţie U.D.R.
Este terminată construcţia căii ferate Reşiţa-Caransebeş.
U.D.R. realizează în acest an un câştig net de 172 milioane de lei.
1940
În Consiliul de administraţie al uzinelor reşiţene se află pentru prima dată reprezentanţi ai capitalului german, Albert Goring, fratele mareşalului Reich-ului, şi Guido Schmidt. Un german din Reich, ing. Heczko, devine la Reşiţa director al U.D.R.
1941
Uzinele U.D.R. ajung sub controlul armatei. Cu disciplina militară se introduce în înteprinderile U.D.R. şi carcera.
În cele mai multe din uzinele reşiţene se munceşte câte 10 ore. Muncitorii constrâng conducerea U.D.R. să recunoască cele două ore în plus ca ore suplimentare.
U.D.R. consemnează în anul acesta un câştig net de 202 milioane lei.
1942
Câştigul net al U.D.R. în acest an va fi de 268 milioane lei.
1943
U.D.R. construieşte între Văliug şi Semenic (Vârful Gozna) un teleferic. Este primul teleferic pus în funcţiune în România.
Fragmente din "Scurtă cronică a Banatului Montan"
de Georg Hromadka
de Georg Hromadka
